trezirea, ep.2 – carapace
libretto de cosmin haraga si denisa chinaski, bazat pe povestea linear inversa,
in trei acte – ‘trezirea’, inspirata din inputul albumelor din 2011, selectate
pe parcursul a 12 luni si prezentate in graba in 2012. foto ioan scrobota- zia vey.
actul 2 – 21 scene:
01 wagon christ – wake up [input selector somn greu edit]
02 mono poly – forest dark [input selector scurtatura edit]
03 paul white – out of my mind tonight [input selector mental edit]
04 travis barker – saturday night (feat. transplants & slash)
05 asian dub foundation – lights out
06 kraddy – black sun [input selector coada-cap edit]
07 boris – riot sugar
08 poor lily – decide to sleep
09 edison – one hand_ palm down_ rocking back and forth
10 dels – melting patterns
11 sebastian – night (interlude)
12 mr. oizo – datsun
13 birdy nam nam – big city knights [input selector intr in sec edit]
14 beardyman – gonna be sick [input selector in tors pe dos edit]
15 elos – handle the ill [input selector din scurt edit]
16 dj shadow – give me back the nights [input selector la obiect edit]
17 superheavy – one day one night
18 danger mouse & daniele luppi – morning fog (interlude)
19 machine head – darkness within [input selector split edit]
20 tokimonsta – darkest (dim) (feat. gavin turek) [input selector split edit]
21 danger mouse & daniele luppi – morning fog
cand ma trezesc pe intuneric nu conteaza cat e ceasul, nici ce zi e. un singur lucru conteaza: ca am pierdut ziua si s-a dus la dracu toata lumina cu posibilitatile ei. stau ca bou’ si nu stiu cum sa ma trezesc. sau daca, daca sa nu. e bezna cat vad cu ochii si pana in adancul sufletului meu. ma simt ca lacquer head. ma conduce o singura dorinta si stiu ca o sa-mi ies din minti in seara asta. parca e la fel in fiecare seara. toata lumea are ceva de facut si gasesc la ei directia spre “unde cacat ma indept in bezna asta? “ oamenii din orasul meu – eu sunt parte din ei si ei parte din mine. cu luminile stinse ii dibuiesc pe fiecare, dar nu le inteleg mersul, nici directia. toti sunt in procese aprige de socializare, cand eu nici nu m-am trezit de-o ora. asta-i frectie. eu nu stiu bancuri si povestile mele sunt prea lungi sa intereseze pe cineva. nu suport sa raman nichifor solitaru stand ca cucu in lanul de sensimilia, nici ca centrul universului nu ma simt. asa ca plec. ajung intr-un loc fara geamuri unde totul graviteaza in jurul unui soare negru. aici e clar pe placul meu: ori imi iau limba-n gura cu prima tipa zarita, ori ii sparg nasul primului nefericit care-mi sta in cale. chiar n-am chef de fuste-nguste si ma iau la harta cu un cretin care se tot impinge in mine. zboara pumnii ca pasarile migratoare. zbor si eu afara ca nu le-a placut spectacolul. plec sa imi urmez filmul sters in dementa-mi rascolita. nu mai cunosc pe nimeni si nimeni nu-mi recunoaste mersul balansat. se topeste imaginea si vad doar noapte. am incetinit la relanti deci trebuie sa recuperez pasul pierdut. bag velocitate de zici ca nu mai e maine si alerg spre nesomn, aer incins si un zbor aprins. cu masura intrecuta, prind viata: unu-doi. lumea danseaza de nevoie; la fel si eu, la randul meu, invit haosul la dans. e prea mult. e mult prea mult. paharul este plin si trebuie sa-l vars. il duc pe picioare cat sa il rastorn intr-o balta cu amintiri. as vrea sa merg acasa, dar nici un taximertrist nu stie unde stau. merg pe jos si cumva ajung intr-o incapere unde e tot atata bezna cat e in sufletul meu. e la fel ca atunci cand am plecat, doar ca am adus cu minte niste tristete, singuratate si indoiala. caut muzica. am nevoie de o nota care sa imi echilibreze balansul. inghit ceata diminetii si las mizeriile sa ma roada pana cand raman o carapace.
